Terapia EMDR

Ce este EMDR?

Terapia EMDR (desensibilizarea și reprocesarea prin mișcări oculare) a fost dezvoltată în anul 1987 de către Francine Shapiro, cu scopul de a atenua efectele negative ale tulburării de stres post-traumatic. EMDR este o terapie holistică, având o abordare somatică, ce se concentrează pe conexiunea dintre minte și corp.

EMDR se bazează pe modelul adaptativ de procesare a informației: acesta propune că în creierul nostru există un sistem fiziologic de procesare care stochează informațiile noi. Dacă informația referitoare la un eveniment traumatizant nu este procesată deplin, percepțiile dureroase inițiale vor fi stocate și menținute intacte, dimpreună cu oricare alte gânduri sau percepții distorsionare resimțite în momentul petrecerii evenimentului. Dacă aceste percepții dureroase inițiale nu sunt procesate corect, ele vor deveni baza gândurilor și sentimentelor disfuncționale ce caracterizează tulburarea de stres post-traumatic. Simptomele PTSD vor dispărea numai prin procesarea completă în creier a tuturor acestor elemente.

Folosind o metaforă, funcționalitatea EMDR poate fi explicată astfel: atunci când mănânci sănătos, sistemul tău digestiv procesează mâncarea și elimină resturile toxice. Dar atunci când consumi un fel de mâncare gras, corpul tău nu poate să-l digere ușor. Te simți inconfortabil, ghiftuit sau tulburat. Urmând același model, terapia EMDR oferă creierului un sprijin pentru a digera amintirile copleșitoare și traumatizante și să asimileze materialul toxic.

EMDR și creierul uman. Pașii de aplicare

EMDR folosește mișcări oculare bilaterale, precum acelea care apar în faza de somn REM, pentru a stimula ambele emisfere ale creierului și pentru a activa centrii de procesare a informației pe care PTSD i-a blocat. Aceste mișcări ale ochilor au rolul de a scădea intensitatea imaginilor și emoțiilor asociate evenimentului traumatizant. Pe măsură ce creierul trece prin această desensibilizare de stresul psihic trăit, se deschide calea spre a procesa amintirile traumatizante împreună cu informații pozitive noi și adaptative, care urmează să fie stocate apoi în memorie.

Terapia EMDR cuprinde opt faze, cu repetarea celor cuprinse între trei și opt în cadrul majorității ședințelor. Această terapie poate dura câteva luni.

Fazele I și II: în prima fază, consilierul află istoricul traumei, evaluează măsura în care clientul este pregătit pentru schimbare și dezvoltă un plan de tratament. În faza a doua se stabilește relația consilier-client, clientul comunică așteptările privind tratamentul, consilierul îi explică parcursul tratamentului.

Faza a III-a: Acum începe procesarea amintirilor dureroase, cu evaluarea elementelor senzoriale, cognitive și afective ale amintirii dureroase vizate. Clientul descrie imaginile vizuale asociate cu amintirea. Ulterior este rugat să identifice convingerea negativă despre el însuși pe care i-o provoacă această imagine. De exemplu, clientul poate spune: Sunt un ratat. Clientul este rugat apoi să indice o convingere pozitivă pe care dorește să o asocieze acestei imagini. În funcție de cât de credibil sună asocierea aceasta pentru el, îi va da o notă de la 1 la 7. Apoi este îndemnat să combine mintal imaginea tulburătoare cu respectiva convingere negativă. Acest pas îi va activa rețeaua de amintiri și va aduce la suprafață emoții puternice. Clientul este pus, ulterior, să identifice aceste emoții și să le dea o notă, de la 0 la 10, în funcție de cât de tulburătoare este fiecare. Prin etichetarea acestor emoții, clientul reușește pentru prima dată să articuleze acele sentimentele pe care nu a fost capabil să le exprime până în acest moment. Tot acest moment va reprezenta o bază de lucru pentru consilier, care va monitoriza schimbările de intensitate a acestor emoții. În final, clientul identifică și localizează senzațiile corporale pe care i le declanșează amintirile traumatizante.

Faza a IV-a: clientul este direcționat să se concentreze pe imaginea vizuală, pe convingerea negativă și pe senzația corporală, fiind îndemnat să le simtă așa cum vin. Apoi, consilierul își mișcă degetele înainte și înapoi în fața clientului, declanșând mișcarea bilaterală a ochilor. Această mișcare durează între 15-20 de secunde. Mai pot fi aplicate și bătăi ușoare pe mâini sau picioare. După repetarea acestui proces de câteva ori, clientul este rugat să indice ce senzații simte în corp și ce imagini are acum în minte. Pe măsură ce imaginile și convingerile negative devin din ce în ce mai difuze, se creează loc pentru convingeri noi și pozitive.

Fazele V și VI: faza a cincea se aplică în momentul în care clientul poate accesa amintirea fără să mai simtă acel stres psihic. Clientul este rugat să se gândească la prima amintire dureroasă în timp ce se gândește la noile convingeri pozitive. Scopul acestui pas este de a încorpora și întări cogniția pozitivă până ce clientul începe să creadă în ea. În faza a șasea, clientul este rugat să observe dacă resimte tensiune. Procesul este considerat încheiat numai în momentul în care clientul se poate gândi la amintirea respectivă fără să mai resimtă senzații negative în corp.

Fazele VII și VIII: în faza a șaptea, consilierul evaluează dacă amintirea a fost procesată pe deplin. Clientul este informat de faptul că procesul de reprogramare și reprocesare va continua și în afara ședinței, astfel că este rugat să noteze senzațiile, gândurile, stările într-un jurnal. În faza a opta, care se petrece la începutul fiecărei noi ședințe, consilierul îl îndeamnă pe client să se gândească la amintirea respectivă pentru a evalua în ce măsură tratamentul dă roade. Tot în această fază, revizuiește și jurnalul clientului pentru a identifica posibili noi factori declanșatori.