În adolescență se întâmplă niște modificări reale anatomice, biologice de substanțe care inundă creierul și corpul lor. Adolescenții par să fie plictisiți din orice, să refuze cu mare ușurință activitățile care presupun efort, marea bătălie mutându-se în terenul numit școală și învățare, dar și la activitățile domestice de tip: ”fă ordine în cameră!” ”Du gunoiul!” ”Spală vasele!”. Toate aceste responsabilități sunt cerute de către părinți, care evident nu sunt nici plăcute, nici atractive pentru ei.
Ei sunt extrem de vulnerabili neurochimic și hormonal.
Serotonina.
Există în creierul nostru niște substanțe, care se numesc neurotransmițători și care sunt responsabile de felul în care noi ne simțim. Există un neurotransmițător în creierul nostru, care se numește serotinină. Este substanța pe care atunci când o avem în cantitățile corecte, ne simțim bine. Trăim stări de bucurie, de mulțumire, satisfacție, chiar stări de fericire. Este o substanță, de exemplu, pe care o produce foarte tare expunerea la lumina solară. De aceea, în tările care au lumină solară foarte mică în timpul zilei, persoanele care trăiesc acolo ajung să aibă dificultăți majore cu pruducția de serotonină din creierul lor. De ce e asta o problemă? În momentul în care serotonina se secretă în creierul nostru la nivel foarte mic, se prăbușește și starea noastră emoțională. Doar pentru că ne scade nivelul de serotonină, ni se duce în jos și starea de bine. Exită o întreagă patologie psihiatrică în care scăderile cantităților de serotonină devin semnificative din punct de vedere patologic, cea mai importantă fiind depresia. Din nefericire, în mod natural și fără ca adolescenții să sufere de depresie, creierul lor, din acest punct de vedere, secretă serotonină cât secretă și creierul unui adult cu depresie. Nivelul serotoninei începe să scadă treptat de pe la 11,12 ani, și să se regleze la fel de natural după 18,19 ani, ceea ce face, ca din pricina acestui lucru, câțiva ani, adoloescenții să înregistreze din când în când niște stări emoționale destul de dificile, adică să nu aibă chef de nimic.
Endorfinele.
Alt neurotransmițitor este endorfina, care, la fel ca și serotina, scade în perdioada adolescenței. Endorfinele, numite și opioidele creierului atenuează durerea fizică, dar și suferința emoțională. În creierul nostru, aria cerebrală stimulată când ne doare corpul sau sufletul, este acealași. Faptul, ca atunci când suferim într-o relație foarte tare și spunem, ”cred că o să mor de durere” neurobiologic este foarte adevărat. Creierul ar trebui să fie inundat de endorfine pentru a diminua intensitatea acestei dureri, lucru care nu se mai întâmplă în adolescență.
Dopamina
Este sistemul natural de recompensă al creierului. Descărcăm dopamina în momentul în care facem ceva, terminăm lucrul respectiv și ne simțim bine, avem o stare de satisfacție internă, ori de câte ori avem un soi de reușită. În momentul în care reușim ceva și ne simțim bine, acea stare de bine este generată de descărcarea de dopamină din creier. Creierul și dopamina iubesc însă foarte tare noutatea și riscul. În adolescență și dopamina își modifică circuitul natural de producție. Și aici avem cel mai mic nivel bazal de dopamină, ce îi face pe adolescenți să fie fără chef în activitățile cu efort și în școală, dar, la activitățile noi și riscante dopamina explodează. Avem un contrast major între nivelul de bază, care este foarte scăzut, și producție majoră la întâlnirea cu activitățile noi și mai ales cu activitățile de risc. Aceste activități noi și riscante nu sunt plăcute pentru că sunt grozave în sine, ci pentru că, în acel moment, în creierul lor toarnă cu dopamină, iar în momentul în care noi producem multă dopamină, automat ne simțim foarte bine.
Melatonina.
Melatonina este hormonul somnului. Melatonina își modifică circuitul de producție timp de cîțiva ani, în sensul în care adoloescenții o secretă în corp un pic mai târziu, ceea ce cauzează insomnia și rămâne în corpul lor un pic mai mult dimineața. Nu înseamnă neapărat că ei sunt foarte leneși, deși pare, însă, în mod natural , ora de somn a adelescenților este întârziată cu aproximatov două ore față de ceea ce reprezenta baza din perioada da vârsta antreioară. În sensul în care, dacă un copil în mod natural la 8, 9, 10 ani la ora 21:00 reușea să adoarmă cu foarte mare ușurință, odată cu dereglarea melatoninei această oră de somn se mută un pic mai târziu (ora 23:00- 02:00) cu prelungirea nevoii de somn de dimineața.
Testosteron și estrogen
Testosteronul și estrogenul sunt în corpul nostru din totdeauna. Cantitățile lor contibuie la delimitarea genetică a faptului că noi ne naștem fete sau băieți, iar la vârsta pubertății, activările majore a sistemului hormonal endocrin aduc niște modificări în corpul adolescenților, cele mai importante vizează caracterele sexuale secundare, practic, corpurile lor devin din corpuri de copii, corpuri de adolescenți fete și băieți, pregătite pentru reproducere. Este, probabil, principala schimbare ce îi apropie de vârsta adultă, pentru că odată cu activarea sistemului endocrin și cu activarea acestor doi hormoni, estrogen și testosteron, corpul lor devine capabil să procreeze. Ceea ce se știe mai puțin despre acești hormoni, este că sunt extrem de legați de felul în care noi funcționăm emoțional. Valorile lor în corp cresc în adolescență de 10, 15 ori, deci creșterile sunt extrem de semnificative. Ceea ce se știe mai puțin, deși se constată intens este că, un corp de fete inundat de estrogen le face pe ele ușor instabile emoțional, ușor isterice. Trăiesc foarte multe emoții cu intensiate extrem de mare, dau o gravitate unor lucruri departe de a fi gravitatea reală, care să se justifice cu realitatea.
Corpul băieților se inundă cu testosteron, care pe lângă ce face din punct de vedere anatomic și biologic, face niște treburi și din punct de vedere emoțional. Îi crește nivelul de impulsivitate, scade nivelul de răbdare și toleranță, crește nivelul de agresivitate bazală. Devin un pic mai agresivi verbal, un pic mai predispuși la a fi violenți și agresivi fizic.
Add Comment